Faceți căutări pe acest blog cu diacritice

De ce “Răzbunare” e de gen feminin?


Îmi scriu multe fete care vor să se răzbune. Să nu vă imaginați nicio secundă că vor să știe dacă e bine sau rău să te răzbuni, vor doar idei CUM să o facă!
Să le dau REȚETA RĂZBUNĂRII PERFECTE! 
O răzbunare RAW că și el a fost RĂU.
O răzbunare “în sânge” sau bine făcută, la foc mic sau în cuptorul încins la 220 de grade sau tăiată juliene!
 O fată mi-a scris “vreau să sufere și el cum sufăr eu”. Cum suferi tu? Asta nu se poate pentru că tu simți că se rupe ceva în tine, iar lui “i se rupe”. Indiferent ce o să faci, el tot nu o să simtă că a pierdut ceva. Cel puțin nu acum, poate mai târziu. (râs malefic)

De ce e răzbunare de genul feminin? Pentru că de obicei bărbatul dă primul! Nu te răzbuni dacă nu ți s-a greșit cu nimic! 
Noi plângem, noi ne gândim ce am greșit, noi ne dăm de ceasul morții că poate nu i-am oferit suficient sau i-am oferit prea mult. 

Am scris mai demult că după nicio relație nu mi-am dorit să-i fac să mă regrete! Mi-am dorit să fiu fericită. Regretul fostului a venit de obicei bonus. Uneori a regretat și cea care mi l-a furat. Doi la preț de unul. 

Dar după ce în viață am și rănit, am și fost rănită, am și părăsit, am fost și părăsită, cred cu tărie (de obicei Jägermeister) că atunci când vrei să te răzbuni pe un om pe care l-ai iubit și poate încă îl mai iubești e ca și când ai vrea să-l omori ținând cuțitul de lamă. 
Răzbunarea îți promite că te va face fericită. 
Te minte. Doar ați fi nefericiți amândoi.  
...