E ceva schimbat în privirea ta, nu mai e la fel! Da! Mi-am pus gene!

Circul zilnic cu metroul. Îmi place de mor că am varianta să ajung în punctul x în 20 min versus 60 min. Mă așez pe scaun (“la ora mea” mereu sunt locuri libere) îmi scot telefonul și mă apuc de butonat. Nu-mi mai ridic ochii din el. Noroc cu vocea suavă care mă anunță ce stație urmează.

Verific ce v-am pus pe instagram, ce v-a plăcut mai mult și ce mai puțin și tot așa. De foarte multe ori mi se întâmplă să mai aud niște voci. “Felicitări pentru blog! Ești exact cum mi te-am imaginat” sau “Să știi că gătesc aproape numai din cartea ta” Îmi ridic ochii din telefon și încep să mă fâstâcesc. Mă emoționez în aseamnea situații, dar sunt cu zâmbetul larg și ochii mari :)

Ieri, după o situație similară, cobor din metrou iar la câțiva metri mă atinge ușor pe umăr o fetiță de vreo 20 de ani. Frumoasă foc! Niște ochi mari, albaștri și pătrunzători și o piele albă ca de porțelan. Am crezut că s-a pierdut, dar de unde... mi-a zâmbit spunându-mi că sunt mai drăguță în realitate decât în pozele de pe facebook. Am clipit de două ori, am privit-o în ochii ei mari și pătrunzători și i-am spus că cel mai grav lucru este să NU recunoști omul în realitate cu poza lui de profil din mediul online.

Nu, nu pentru compliment m-a oprit. La 20 de ani ai senzația că tot ce zboară se mănâncă chiar și atunci când ești vegan. Îi mulțumesc și dau să plec, dar ea mă oprește categoric întrebându-mă fără a mai pierde timpul. “Astea sunt genele tale?”

Nu știu cum ați fi reacționat voi, dar întrebările de genul ăsta sunt fix ca alea “doamnă, dar ce vârstă aveți?”

I-am răspuns foarte scurt: “ești prea frumoasă pentru astfel de întrebări” :)

Era atât de dezamăgită și avea o față atât de expresivă că-mi venea s-o pictez deși m-am lăsat de pictură de vreo 10 ani. Așa că i-am mărturisit că nu-mi plac extremele, nu m-aș upgrada chirurgical, dar atunci când chiar nu ai ceva nu strică să-ți ridici moralul și sa-ți rezolvi problema. Eu nu am avut niciodată gene. Și nici mama. Pot să spun că am avut... “genele” ei :) Pe vremea ei nu se putea rezolva asta și până de curând puteai să-ți pui doar gene de păpușă fără nicio legătură cu naturalețea.

Eu am găsit o artistă ca și mine. Micuță, dar puternică. Migăloasă până aproape de perfecțiune care mi-a pus PRIMELE gene din viață! TABYA este numele ei iar locul unde se desfășoară ritualul de frumusețe îi poartă numele. Ceva ce alții nici nu știu că există: cele mai subțiri și naturale gene posibile disponibile chiar și în varianta dark brown. Asta a ales Tabya pentru mine.

Îți mulțumesc om frumos și talentat!