Faceți căutări pe acest blog cu diacritice

Cuvintele ne ascund sentimentele. Tăcerile ne dau de gol.


Cine vrea să înțeleagă unde zboară gândurile femeii trebuie să-i urmărească ochii. E cam greu când tu te uiți în decolteu. 
Picioarele ei dezgolite nu-ți vor spune unde vrea să meargă. N-ați văzut că în general stăm picior peste picior de parcă n-am vrea nimic?

Crezi că doar la Carnavalul de la Veneția se poartă măști? Ochelarii noștri de soare ce sunt? Niște ferestre cu zăbrele care ne țin demonii ascunși, privind pofticioși după perdelele genelor. 

Orice femeie știe să tacă în minumum 5 limbi de circulație internațională. Ne înțeleg tăcerile englezi, ruși, chiar și japonezi. Cum să nu te prinzi chiar tu, când fata tace în limba ta maternă?

Tace apăsat sau tace suav. 
Tace ostil sau tace primitor. 
Tăcerile sunt atât de senzuale. Uneori ele se sparg în cuvinte, alteori tăcerea lui și a ei se întâlnesc într-un sărut. 
Ce altceva mai pun poți face cu buzele?

Eu nu am făcut niciodată primul pas. Am lăsat doar spațiul în care să-l poată face ei. Am tăcut ca ei să aibă loc să vorbească, gata să zâmbesc încurajator, să știe că pot continua. 
Atât de multe începuturi de poveste unde după “a fost odată” nu s-a mai scris nimic. A fost odată o ocazie. Sfârșit.