În secolul acesta, chiar și într-o țară ca România, care mai este într-un fel în secolul trecut, femeia nu mai gătește pentru că trebuie. Gătește pentru că vrea.
E un compliment pentru prințul ei, dar cine să înțeleagă un compliment când prințul e doar un broscoi nematurizat?
Acum, chiar în timp ce citești acest articol, sunt mii de nefericite care nu știu ce fac greșit.
Ele fac totul bine. Persoanele pentru care fac sunt însă cele greșite!
Chiar zilele trecute mi-a scris un “div” un mesaj sub centură, noroc să sunt femeie :) Mi-a scris ceva de genul: Gătitul e pentru săraci.
Așa am ajuns în țara asta! Sărăcia e o problemă, nesimțirea nu e!
Orice femeie știe că să gătești acasă cu ingrediente bune și cumpărate en detail costă mult mai mult decât să mergi la un restaurant în care ingredientele sunt cele mai ieftine cu putință și sunt cumpărate en gross. Că de-aia nu sunt nici proaspete.
Bărbatul așteaptă în dormitor.
Așteaptă la televizor.
Așteaptă în trafic.
Femeia aleargă și pune lucrurile la loc și le schimbă apoi locul și nimic nu i se pare suficient pentru el.
Ce nu știe bărbatul?
Nu știe că o amărâtă de cină romantică începe cu o zi înainte, când ea se gândește cum s-o facă.
Începe cu câteva ore furate de la birou, unde aranjază să plece mai repede, că nu-i ajunge timpul.
O cină romantică îți lasă nervii pe la case, la cozi cu oameni nervoși, așa cum îți lasă și urme în mâini cât duci plasele până la mașina parcată la mama dracului.
O cină acasă e un compliment, dar bărbații nu prea știu să primească un compliment. Ei primesc doar un tacâm. Sorb satisfăcuți un vin și apoi rar ne satisfac și ei pe noi.
Eu sunt norocoasă, dar primesc din ce în ce mai multe mesaje și multe dintre ele sunt de la cele cărora Radu n-a avut timp să le răspundă. Ele îmi spun povești care îmi aduc aminte de mama și nu e o melancolie plăcută.
Îmi permit să scriu despre bărbatul din dormitor pentru că în facultate am cam fost un fel de EL și mama un fel de EA. Eu pictam și eram mereu ocupată. Ea gătea 3 feluri de mâncare. Veneam în bucătărie ca bărbații, în inspecție, dar niciodată nu-mi plăcea nimic din ce găseam, așa că mama se apuca la 11-12 noaptea să mai facă un fel de mâncare pentru că așa voiam eu.
Cine mama naibii eram eu? Un fel de “ăla din dormitor” care vede cina ca pe o formalitate.
Cu “formalitățile” astea am crescut.
Eu o să o sun pe mama să-i zic “sărut mâna pentru mese”. Pentru toate, din anul întâi de facultate și din prima zi de viață. Voi, care chiar vă vedeți bărbați, poate nu e nevoie să apelați la telefoane și puteți să adăgați la meniul zilei un desert la miezul nopții.
Filosofia sexului împlinește 10 ani și aniversăm cu o ediție premium, cartonată, embosată și mai ales necenzurată, cu multe texte în premieră (18+). S-ar putea să epuizăm primul tiraj înainte să iasă din tipar!
Precomanda acum direct din link. http://bit.ly/2NngjEq