Faceți căutări pe acest blog cu diacritice

Lumea e un carnaval: rar își arată oamenii adevărata față.


“Dacă vrei adevărul de la un om, dă-i o mască”. 
La mine e mai simplu: dă-mi o masă. 
Sunt pasionată de mâncare. Nu de gătit :) Sunt chiar DEPENDENTĂ DE GUST! Nu de cantitate. 
Sunt REA când mi-e foame. 
Dar zâmbesc cu gura plină. 
Sunt o pisică iubitoare și torc dacă îmi dai mâncare faină. Chiar și cartofi prăjiți! Cel mai simplu lucru, nu? Mai gândiți-vă. În multe locuri se potrivește întrebarea “Și? La câte zeci de mii de kilometri schimbați uleiul? 
Știți vorba aia că toată lumea știe să facă ochiuri și cartofi prăjiți? Nu știe toată lumea. 


Eu am privit festivalul carnavalul de la Romexpo ca pe o mega-luptă între gusturi! Mai mult de 60 de rulote cu mâncare!
Au existat, desigur, și învinși, mai ales autorii de cocktail-uri m-au convins să beau bere:))) 
Cel mai tare lucru la The Carnival este că ne-am mascat pe dinăuntru! Ne-am purtat măștile pe burtici! Ce mănânci, aia ești! Japoneză, italiancă, americancă, portugheză sau - după cantitatea corectă de bere nefitrată puteam să încerc și trei cuvinte în limba germană. 


Sâmbătă seara am încercat chiar să fiu o androidă sexy. 


Duminică am fost luată pe sus de “Disneyland”


Are în sfârșit Bucureștiul un festival care să rivalizeze cu The Big 3 (Neversea, Electric & Untold)? 
Răspunsul tranșant cum e cuțitul bucătarului: NU. 
Dar are un festival carnaval unde se mănâncă mai bine decât la Untold. Și stai mai puțin la coadă. 


Iar concertul Nouvelle Vague din ultima seară a fost sound-porn după atâta food-porn. 
Mulțumesc, The Carnival. A fost mega-distracție. 
Păcat că mulți revin la măștile lor, cele de toate zilele. Le-a stat mai bine cu burticile pline și cu zâmbete care chiar erau ale lor.