Faceți căutări pe acest blog cu diacritice

Un joc pe care orice femeie trebuie să-l joace măcar o dată în viață!


Dacă vă așteptați la ceva erotic, ghinion! 
Este un joc pe care să-l jucați cu un copil (care e foarte probabil să fi apărut dintr-un joc erotic al părinților lui :))

Trebuie să ne despărțim de “pungași”!


Profesoara mea de pictură ne spunea mereu cât de mult datorează marii artiști studiului în natură. Fiind copilă, constănțeancă și insubordonată, mi-am luat libertatea să chiulesc în interesul artei! Pe plajă! Însă parcă atunci am văzut plaja pentru prima dată. Era plină de gunoaie. Sticle de plastic, cutii de bere, coceni de porumb de la amatorii de porumb fiert care nu erau și amatori de curățenie.

Pe-un picior de… site :) Cum ajunge România frumoasă mai aproape de tine oriunde te-ai afla!


Tradițiile mor când sunt uitate. E o moarte crudă, tristă, fără slujbă, popă și oameni triști care spun despre defunctă “era o tradiție bună”. 
Frumusețea aceea încremenită în timp, într-o vreme când viața parcă avea sens și cântecele aveau versuri, este chiar sufletul nostru, al românilor, dar lumea a luat-o razna și e ușor să uiți de unde vii, ce te face special, ce te face să fii altfel decât englezii pentru care muncești sau spaniolii care ne văd căpșunari chiar și când lucrăm la bănci sau în IT. Chiar zilele trecute am văzut un film italienesc, foarte bun, dar la un moment dat o femeie pretindea că i s-a furat poșeta de “niște români sau africani”. M-a luat capul, ca moldoveancă ce sunt, cu sânge fierbinte și înjurături pline de imaginație. 

Suntem niște copii fugiți de acasă? 5 motive pentru o vacanță în țară.


1. Vacanța la țară. Un concediu înapoi la tine însuți, la rădăcinile tale. Chiar dacă te-ai născut la oraș, ia spune-mi, unde sunt născuți părinții tăi? Dar părinții lor? Și regii, dacă se caută bine în arborele genealogic, își găsesc niște rude la țară.

Nu uita cine ești!


Sunt născută la Constanța, dar sunt moldoveancă. Tata a “furat-o” pe mama pe un cal alb din tablă mirosind a motorină. Cei care nu văd poezia nici unde este vor spune că era o banală rată, o mașină în care destinele se înghesuie pe un traseu tur-retur. 
Mama nu s-a mai întors, cel puțin nu să rămână. 
S-a întors să mă aducă pe mine la bunici, într-o lume unde chiar și televizorul alb negru era o minune a tehnicii. 
O lume fără facebook unde "ad as firend" se întâmpla la fântână și newsfeed-ul era pe soseaua principală. De fapt singura. 
Cea mai tare aplicație era “du vaca la păscut”. 

Întoarcerea la frumos este posibilă de sărbători. Confesiunea unui om de marketing.


Nu știu ce v-am spus despre mine și nici cât v-a mai interesat în afară de faptul că gătesc bine și sunt soția lui Radu F. :))
Nu știu nici dacă (încă!) o poveste despre o blondă stabilită în capitală care duce dorul satului patriarhal ar putea să mai încapă în online-ul ăsta plin de mincinoase. Așa că o să vă spun direct: Mă numesc Ramona Constantinescu și - după ce m-am lăsat de pictură - am făcut mii de newslettere, bannere, mesh-uri, manipulări foto, etc toate cu un singur scop: să promovez produsele unor companii. De la minuscule, până la coloși internaționali.